Un medic din „linia întâi”: Opriți carantina!

30/04/2020 | de Daniel Murphy 

Sunt un medic la urgențe la Spitalul St. Barnabas din Bronx. Am fost la muncă în fiecare zi din ultimele săptămâni, fie supervizând, fie oferind îngrijire directă. Am fost infectat cu Covid-19 foarte devreme, la începutul epidemiei, la fel ca și două dintre fetele mele, dintre care una este asistentă medicală. Suntem toți bine, slavă Domnului.

Covid-19 a fost cea grea experiență din cariera mea de 30 de ani din cauza intensității, duratei și potențialului pentru consecințe de durată. Tocmai acestea din urmă mă îngrijorează. Și din acest motiv cred acum că ar trebui să ridicăm carantina și să trecem rapid la muncă.

De la mijlocul lunii martie până la mijlocul lunii aprilie, personalul de la St. Barnabas se aduna în grupuri de 20 în fiecare dimineața. Ne întrebam unii pe alții ce s-a întâmplat tura trecută. Făceam o mulțime de planuri pentru următoarele 24 de ore. La început tratam persoane cu simptome ușoare care căutau să se testeze. Apoi a venit valul pacienților grav bolnavi într-un număr pe care nu l-a mai văzut până acum. Asta a durat două săptămâni. Numărul pacienților puși pe ventilatoare a crescut la ATI și în tot spitalul. Am fost martorii unui număr record de morți. Tonul discuțiilor dintre noi a devenit mult mai sobru. Ne-am obișnuit cu moartea; ne făceam munca.
Tocmai din pricina lucrurilor la care am fost martor susțin că a venit timpul să relaxăm carantina. Iată motivele:

În primul rând, valul s-a potolit. La ora 1 p.m., pe 7 aprilie, au început să încetinească sosirile celor cu Covid-19. A fost un eveniment discret dar notabil. Au început să devină disponibile tărgile pe la 5 p.m., iar numărul pacienților care soseau cu Covid-19 a scăzut sub nivelul celor care erau eliberați, transferați sau trecuți la cele veșnice.

Asta m-a izbit, deoarece comunitatea unde ne aflăm este săracă. Unii trăiesc pe străzi. Majoritatea au slujbe „esențiale”, prost plătite unde distanțarea nu este ușoară. Cu toate acestea, valul a venit peste noi, a ajuns la vârf și s-a retras. Felul în care s-a produs tot acest fenomen îmi spune că a fost mai degrabă rezultatul cursului natural al epidemiei decât o consecință a carantinei.

În al doilea rând, mă îngrijorează starea bolnavilor care nu au coronavirus. În timp ce unele spitale sunt ocupate cu pacienții bolnavi de Covid-19, spitalul nostru de urgență este aproape gol de mai bine de o săptămână. De regulă, avem 240 de pacienți pe zi. În ultima săptămână, am avut în total mai puțin de 100 de pacienți. Asta înseamnă că pacienții din comunitatea noastră diversă etnic și cu venituri reduse se tem să vină la urgență.

Conform datelor de la Departamentul de Pompieri al New York, la nivelul Gotham, numărul apelurilor efectuate către ambulanță a scăzut la 3.320 pe 18 aprilie de la un vârf de 6527 pe 30 martie. Acum ne aflăm semnificativ sub media de apeluri.

O mare parte dintre cei care stau acasă cu siguranță au urgențe medicale și probleme chirurgicale care nu au legătură cu noul coronavirus. Numărul în creștere al celor care mor acasă în timpul acestei crize trebuie să-i includă pe cei care fac infarct, au probleme cu astmul, infecții bacteriale.

Între timp, vizitele la secția de urgențe pediatrice practic a dispărut. Consultațiile la pediatri au scăzut și ele. Toată lumea pare să evite sistemul de sănătate – o consecință relevantă și nefericită a strategiei de izolare la domiciliu.

În al treilea rând, frica anarhică distorsionează răspunsul opiniei publice. Deși Covid-19 este o boală serioasă, frica de ea este ultraexagerată. Publicul trebuie să priceapă că majoritatea oamenilor infectați o duc chiar bine.

În fine, Covid-19 este mult mai răspândită decât credem. Majoritatea newyorkezilor sunt infectați, fie că sunt conștienți de asta, fie că nu. De astăzi, peste 45% dintre cei testați sunt infectați în Bronx. Dezvoltăm un grad ridicat de imunitate de grup. Distanțarea funcționează, dar sunt sceptic că joacă un rol atât de important pe cât cred mulți. Testarea este importantă, dar ar trebui să se întâmple în paralel cu resuscitarea imediată a economiei și întoarcerea oamenilor la lucru.

În prezent, testarea este imperfectă. Nu putem aștepta luni.

A lupta contra virusului nu poate fi doar treaba doctorilor. Am fost puternici, dar am obosit și avem nevoie de voi ca să ne ajutați prin a vă întoarce la muncă.

ContraMundum

 

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s