Capcana «noilor nationalisme» legate de Israel.

Brexit, nenumaratele crize economice si politice cu care se confrunta tarile UE si alegerea lui Trump sunt simptome anticipate de decesul globalizarii care, in mod natural, creaza spatiul pentru o renastere cu forta in Occident a ideii de natiune.

Intr-un artícol din noiembrie 2016, intitulat „Alegerea lui Trump: Moartea globalizariisi renasterea natiunii?” anuntam ca alegerea lui Donald Trump protectionist si izolationist in fruntea SUA indica o miscare ideologica de prim ordin care va sfarsi prin a afecta intr-un mod sau altul, data fiind interindependenta structurilor si ideologiei latente in ele, si adaugam ca fereastra istorica si oprtunitatea care abia se deschidea dadea Europei o margine de manevra care ar putea permite continentului sa iasa de sub tutela nordamericana si sa reorienteze politica sa.

Am emis aceasta ipoteza plecand de la faptul ca Statele Unite sunt avangarda ideologica si politica a lumii occidentale contemporane, pentru ca se afla in centrul productiei „culturale” a Occidentului.

Daca presedintele SUA, Donald Trump, este in favoarea dezmembrarii Uniunii Europene (si inclusiv a NATO), nu este doar pentru a favoriza politica relativ izolationista – Trump a sugerat in aprilie 2018, presedintelui Frantei, Emmanuel Macron, sa abandoneze UE2—, ci mai ales pentru ca oligarhia sionista si anglo-americana au luat nota de renasterea in Europa a ideii de natiune, intr-un context de descompunere a Uniunii Europene.

Azi, pericolul pentru Europa nu este cresterea populismului si nationalismului, ci sa aiba Israel controlul asupra acestor curente. In aceasta analiza se expune cum statul evreu incearca, prin intermediul agentilor sai din SUA si Europa, sa devieze valul suveranist care se abate asupra vechiului continent si sa se foloseasca de ea.

Catre sfarsitul Uniunii Europene?

Prima crapatura ideologica deschisa in constructia mondialista a fost Brexit, in iunie 2016. Intr-un articol al meu din 26 iunie s-a pus intrebarea: „Va produce un efect domino iesirea Marii Britanii din Uniune?”

Atunci parea ca oligarhia a inceput sa intre in panica. George Soros declara – ca sa nu zicem ameninta – ca, in cazul Brexit, britanii vor fi cei mai saraci (trebuie amintit ca finantatorul iudeo-american s-a imbogatit in 1992 speculand impotriva monedei britanice). In plus, bursa din Londra a cazut odata cu anuntarea rezultatelor voturilor. Dar, in sine, iesirea Marii Britanii din UE nu are consecinte directe deoarece Lodra era in UE numai pe jumatate, nu a aderat la euro si nici la spatiul Schengen. Fara indoiala, teama aratata de oligarhi si europeistii care comanda, era ca alte tari s-ar pputea inspira din Brexit. Am prevazur un efect domino care s-ar extinde in Europa provocand in viitor iesirea din euro si din Uniune de tari importante ca Franta sau Italia.

Cazul italian

Resultado de imagen de Ambrose Evans-Pritchard

Deja in 2012, intr-un articol publicat in Daily Telegraph, marele reporter britanic Ambrose Evans-Pritchard (foto) explica foarte clar ca euro era principala slabiciune a Italiei. Argumenta cu cifre care nu mint: in termeni de castig pe cap de locuitor, Italia este mai bogata decat Germania, cu o bogatie privata care ajunge la 9 bilioane de euro. In plus are cel mai mare surplus bugetar primar din G7, si datoria sa publica si privata, de 265% din PNB, este mai scazuta decat a Frantei, Olandei, Regatului Unit, Statelor Unite si Japoniei.

Andrew Robert, de la Royal Bank of Scotland, explica: „Italienii au un sector exportator foarte dinamic si surplus bugetar primar. Daca exsita o tara in Uniunea Economica si Monetara (UEM) care s-ar beneficia de iesire din euro, evident este Italia”

Un simulacru al Bank of America a concluzionat ca Italia ar castiga cel mai mult dintre toti membrii UEM eliberandu-se si restaurand un control suveran asupra politicii sale.

Resultado de imagen de Mario Monti,

Evans-Pritchard arata catre Mario Monti (foto), omul bancii iudeo-nordamericana Goldman Sachs (al carui asesor a fost) si atunci presedintele Consiliului de Ministri italian (din 2011 in 2013). Reporterul explica: „Roma poseda un pumn de baze, dar marele sau obstacol este este primul ministru Mario Monti, asezat in fruntea unei echipe de tehnocrati in lovitura de stat din noiembrie 2011 data de Angela Merkel si Banca Centrala Europeana, in apaluzele clasei mediatice si politice. Monti este probabil un domn european, dar este și un papá al proiectului Uniunii Europene si un jucator cheie in aderarea Italiei la euro. Cu cat pleaca mai devreme, cu atat mai devreme Italia va scapa de depresia cronica”.

Politica de austeritate pe care a aplicat-o Monti era total nejustificata: o impozitare de 3,2% din PNB in 2012 si de 4,9% in 2013, ceea ce a dus la o scadere a economiei si la o crestere a ratei dobanzii la datorie. Rezultatul acestei politici? O rata a somajului care a atins 11,9% in 2015.

Ambrose Evans-Pritchard prezicea: „Ar fi surprinzator ca alegatorii italieni sa tolereze acaesta situatie pentru mult timp”.

Imagen relacionada

De curand, economistul american (si vechi economist sef al Bancii Mondiale), Joseph Stigliz, prezicea la ziarul german Die Welt, intr-un interviu din 5 octombrie 2016: „Cu mai puțin de două luni înainte de referendumul constitutional, crucial atat pentru Italia, cat si pentru Matteo Renzi (presedintele Consiliului de Ministri al Italiei din 2014 pana in 12 decembrie 2016), semnele de avertizare se multiplica pentru un eventual” Italexit ” evenimentul cataclism care pulverizeaza Uniunea Europeana”.

Si preciza: „Trebuie sa fim pregatiti pentru ca in urmatorii ani Italia sa paraseasca zona euro. Principalii factori economici responsabili pentru acest dezastru sunt Germania si politica sa de austeritate, precum si moneda unica, euro.”

O etapa decisiva, care probabil duce la aceasta asteptata iesire din euro, a fost adoptata in mai 2018, odata cu venirea la putere a coalitiei celor doua partide anti-sistem: Miscarea de 5 stele si Liga.

Matteo Salvini (Líder al partidului Liga Norte, actual vicepresedinte si ministru de Interne al Italiei)

In afara de reactiile ostile ale presei din Europa de Vest la acest guvern de coalitie, agentia anglo-noordamericana Fitch Rating a scazut (la fel ca omologii lor Standard & Poor si Moody), la 31 august 2018, ratingul BBB al datoriei suverane pe termen lung a Italiei, insotita de o perspectiva „negativa”, spre deosebire de cea „stabila” pe care a avut-o inainte.

Agentia spune ca asteapta o relaxare a „disciplinei bugetare” – concept prin care se intelege austeritate economica si saracirea populatiei -. Ceea ce i se reproseaza noului guvern italian este ca vrea sa dezvolte un program de revitalizare economica prin scaderea impozitelor insotita de cresterea cheltuielilor sociale.

Agentiile de calificare nu sunt altceva decat o arma a sistemului financiar international care astfel sporeste tipurile de dobanzi la imprumuturile tarilor pe care doresc sa le pedepseasca si sa le puna in genunchi.

In prezent, in zona euro, numai Grecia imprumuta la o dobanda mai scumpa decat Italia, cu imprumuturi pe 10 ani negociate la 4,29% la 30 august 2018.

Un detaliu interesant: ziarul Corriere della Sera a publicat ca presedintele SUA., Donald Trump, „pare sa fi oferit Italiei ajutor din partea Statelor Unite pentru a finanta datoria de anul viitor”, o oferta care ar fi fost facuta in timpul vizitei la Washington la inceputul lunii august de catre seful guvernului italian, Giuseppe Conte.
Vizita la Beijing, la sfarsitul lunii august, a ministrului italian al economiei a starnit, de asemenea, numeroase presupuneri cu privire la o eventuala cerere adresata chinezilor pentru ajutor financiara. In cazul in care informatiile sunt confirmate, aceasta ar indica disponibilitatea guvernului italian de a se elibera de influenta geopolitica anglo-americana.

Imagen relacionada

Toate acestea nu pot conduce Italia decat la o iesire inevitabila din euro. In iulie 2018, un alt economist, Charles Gave, a afirmat cu incredere: „Italia va iesi din euro si va face acest lucru pentru ca (liderii italieni) vor ajunge rapid la concluzia ca nu pot merge mai departe daca impart rate fixe ale dobanzii cu Germania. Deci, ce se va intampla in Italia? Cele doua partide ale puterii vor cere lucruri pe care Europa de la Bruxelles nu le poate accepta. Mergem direct la un shoc. In acel moment, guvernul italian va demisiona si va convoca noi alegeri si, probabil, va exista un singur candidat pentru cele doua partide de putere … Si vor lua 90% din Parlament „.

Din 2012, analistii si observatorii mentionati (printre altele) ajung la aceeasi concluzie: Italia va parasi moneda euro, iar moneda unica va exploda.

Prin urmare, este de neconceput ca inaltele instante ale sistemului oligarhic occidental nu au prevazut aceste evenimente.

Planul B al oligarhiei euro-atlantice

Intrebarea care se ridica astazi cu privire la viitorul Uniunii Europene cu iesirea italiana din euro a fost deja ridicata in momentul Brexit, in iunie 2016.

La o zi dupa Brexit, liderii politici au fost auziti declarnd, ca Manuel Valls, ca „era momentul să fim vrednici de parinții fondatori, sa re-fondam o noua Europa”.

Resultado de imagen de Hubert Védrine

In acelasi an, in noiembrie 2016, Hubert Védrine – ministru al Afacerilor Externe (1997-2002), care se bucura de un anumit credit politic si o imagine a suveranitatii democratice, a publicat o carte cu titlul explicit, Save Europe! , in care propune o reinnoire a Uniunii Europene pentru a „pastra suveranitatea natiunilor”.

Salvati Uniunea Europeana si pastrati suveranitatea natiunilor: o contradictie politica irealizabila.

„Natiunea renaste, sa ne prefacem ca am impulsat-o noi„; aici este modul in care ar putea fi rezumata atitudinea aparatorilor sistemului in fata descompunerii ineluctabile a Uniunii Europene si a renasterii ideii unei natiuni.

Strategia propusa de Hubert Védrine elitelor, deja in 2016, ca urmare a Brexit, este urmatoarea: o reconciliere cu popoarele pentru a salva proiectul european si proteja impotriva furiei in crestere.

In cartea sa de Salvati Europa!, publicata in noiembrie 2016 de catre editura Liana Lévi, Védrine a propus un plan, constand in reconcilierea cu popoarele pentru a salva proiectul european și pentru a evita represalii inevitabile din partea de jos a societatii, o furie care se acumuleaza ai care se traduce prin „insurecții electorale”.

Hubert Védrine asa a dat alarma: „Populismul este reactia violenta a popoarelor care se simt abandonate si dispretuite (…). Trebuie sa intelegem cauzele populismului si sa incercam sa le dezactivam, sa oferim un raspuns rezonabil pentru a canaliza aceste revendicari, care altfel vor adopta forme extreme. Dar daca sistemul european isi mentine incapacitatea de a asculta aceste cerinte și de a se reforma in consecinta, totul se poate întâmpla.”

Riscul divortului vine de departe. Constientizarea, pentru mine, a fost scorul foarte scazut al rezultatului plebiscitului de la Maastricht. Mai tarziu, cu cincisprezece ani in urma, la o intalnire a Consiliului European de la Laaken, s-a recunoscut deja ca unii cetateni europeni aveau impresia ca identitatea lor se vedea amenintata de constructia europeana!

Eseul meu Salvati Europa! este un apel pentru reconcilierea popoarelor cu Europa. Pentru aceasta, este nevoie de o revolutie mentala a elitelor care au vrut sa faca Europa de sus si in mars fortat. Sa ne gandim la ceea ce a spus recent Wolfgang Schäuble: „Este dificil sa nu luati in calcul niciodata popoarele”.

Prin urmare, sefii de stat trebuie sa lanseze o initiativa spectaculoasa. Trebuie sa arate oamenilor ca i-au auzit si, pentru asta, sa faca o pauza; sa organizeze o conferinta refondatoare care ar incepe fara institutiile europene (Comisia, Parlamentul, Curtea de Justitie), cu o declaratie solemna care sa afirme, in esenta, ca nu vor mai fi o fabrica birocratica si ca obiectivul nostru principal va fi de a asigura supravietuirea modului de viata european in lume. S-ar distinge mai bine ceea ce ar trebui sa fie tratat la nivel european si ceea ce inca apartine – sau va apartine din nou -, la suveranitatea statelor membre. Aceste aranjamente permit apoi sa organizeze un nou referendum, in acelasi timp, in toate tarile care ar accepta acest proces de re-legitimizare.

Resultado de imagen de Jacques Attali

Jacques Attali, care se vede ca a primit bine mesajul de alerta trimis de Védrine, a terminat corijand textul sau mondialist pentru a-l adapta la contextul actual.

Jacques Attali actualizeaza strategia sa

La 08 iulie 2018, Cercle des économistes a organizat o conferinta intitulata „Catre o ciocnire naționalismelor?”, la care au fost invitați, printre altele, Jacques Attali și Mario Monti. Conferinta a fost organizata pentru a raspunde preocuparii elitelor, care vad „constructia europeana amenintata de revenirea sentimentului de preferinta national”.

Aceasta panica a fost reflectata in declaratiile lui Attali, la conferinta, care au contrastat cu idealul globalist si de eradicare a identitatilor pe care el il preconiza de cateva decenii. Asta a propus el: „Nu trebuie lasata natiunea nationalistilor (…) natiunea este inima lucrurilor (…) Cred ca francofonía ar trebui sa fie un spatiu integrat si atat de puternic politic ca Uniunea Europeana. Se poate aparține la doua seturi structurate „. A terminat cu rationamentul talmudic cu o contradictie in proprii termeni: „Natiunea nu este un obstacol in calea globalizarii”.

Dar globalizarea are ca principiu distrugerea natiunilor sau, cel putin, transferarea suveranitatii sale (politica, juridica, monetara si militara) institutiilor supranationale. Globalizarea, in definitiv, consta in transformarea natiunii intr-o coaja golita de continutul ei.

Israel si Uniunea Europeana in ruptura

Imagen relacionada

La 11 decembrie 2017, sefa politicii externe a UE, Federica Mogherini, l-a primit pe prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, la sediul Consiliului European, dar a respins, in numele Statelor membre recunoasterea Ierusalimului capitala statului evreu. In aceeasi zi, Netanyahu s-a intalnit cu 28 de ministri de Afaceri Externe ai Uniunii Europene pentru o discutie in care premierul israelian a incercat sa inmoaie pozitia UE privind expansionismul Israelului, in detrimentul palestinienilor. Dar se pare ca europenii nu l-au convins pe arogantul Bibi, care din cauza acestui esec a anulat in ultimul moment o intalnire programata cu presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Comentand acest incident, o sursa diplomatica a declarat ziarului Times of Israel: „Netanyahu are sentimentul ca este o cauza pierduta. Suntem intr-o criza foarte profunda. Este o criza reala, cu adevarat, si daca lucrurile nu se schimba, ne vom strivi foarte repede contra peretelui”.

Criza a atins punctul maxim in 2015, cand UE a decis sa eticheteze produsele provenite de la unitatile coloniale israeliene. La toate acestea, s-a adaugat, in 2018, respingerea Bruxelles-ului de a se alinia deciziei americane sa se retraga din acordul privind programul nuclear iranian.

Ministrii israelieni furiosi au inmultit de atunci atacurile asupra UE, pe care o acuza de finantarea boicotului Israelului si a organizatiilor relationate cu grupurile teroriste. In legatura cu aceasta, diplomatia israeliana citata mai sus a spus: „UE apara inca cu putere acordul privind programul nuclear iranian, pe care noi il consideram o amenintare existentiala. Cum se presupune ca ar trebui s-o tratam?

Criza prin care trece Uniunea Europeana si tensiunile in relatiile diplomatice dintre Tel Aviv si Bruxelles ii determina pe liderii israelieni sa opteze, evident, sa prefere acordurile bilaterale cu Statele membre in mod individual.

Repozitionarea israeliana inainte de renasterea naționalismului european

In faza istorica actuala, care tinde spre intoarcerea catre natiuni, Israelul s-a repozitionat pentru a insoti valul populist in Statele Unite si in Europa. Mai mult decat atat, Statul evreu incearca sa lanseze o oferta de preluare a suveranitatii asupra suveranismului care renaste pe vechiul continent, care sfideaza si provoaca Uniunea Europeana. Manevra de apropriere a inceput in 2016, asa cum vom vedea mai tarziu.

Imagen relacionada

Acest proces de apropiere este acum intr-un stadiu avansat, in special cu o carte scrisa de Anshel Pfeffer (foto mijloc), jurnalist israelian, corespondent la The Economist si editorialist la cotidianul israelian Haaretz. Textul, intitulat Bibi, este o biografie favorabila lui Netanyahu, caruia Pfeffer ii face un portret cu trasaturile unui om cultivat, vizionar genial, lider mondial si exemplu demn sa fie urmat de lideri precum Orbán, Trump si Putin.

Intr-un interviu acordat ziarului Libération – intitulat „Pentru Trump, Putin, Orbán si ceilalti, Netanyahu este ca un patriarh” – jurnalistul israelian incearca sa ne faca sa credem ca: „Pentru Trump, Orbán, Salvini, Duterte, Abe si chiar Modi si Putin – o generatie de lideri care pun la indoiala modelul occidental progresist bazat pe respectarea drepturilor omului – Netanyahu actioneaza ca patriarh, de model. Ei isi spun: „Acest tip este în functie de foarte mult timp, castigand alegerile una dupa alta si facand ceea ce noi am vrut mereu sa facem, spunand stangii si mass-mediei sa se duca dracului”. Consecinta este ca, in clubul celor mari ai lumii, liderii gen Macron si Merkel, raman in minoritate. Este mai greu ca niciodata sa exercite influenta asupra lui Netanyahu…”.

Scopul manevrei este sa agate la vagonul israelian natiunile occidentale care incearca sa se emancipeze din structurile mundialistas (Uniunea Europeana, NATO …), intr-un moment in care Netanyahu si tara sa sunt din ce in ce mai izolate diplomatic si in dificultati pe plan geopolitic, avand in vedere infrangerea aproape totala a grupurilor teroriste din Siria si Irak, si prezenta armatei iraniene si a Hezbollah la granita israeliana. Dar aceasta apropriere de valul populist european nu poate fi facuta numai de Israel. Studiul istoriei arata ca, inca din antichitate, elitele au folosit terti intermediari pentru a realiza proiectul sau, si ca aceasta strategie este, de asemenea, utilizata pe termen scurt pentru a lua puterea politica si económica.

Soros / Bannon: opozitie controlata

Resultado de imagen de Eric Zuesse

Intr-un articol din 7 august 2018, intitulat „Miliardarii americani se confrunta cu controlul politic al Europei”, Eric Zuesse (foto) subliniaza: „Se pregateste o competitie pentru controlul politic al Europei intre doua tabere americane: unul condus de Soros, stabilit cu mult timp in urma, si altul creat de Steve Bannon, fostul director de campanie al lui Donald Trump. Soros a condus mult timp controlul Europei pentru miliardarii americani progresisti, iar acum Bannon organizeaza o echipa de miliardari conservatori americani pentru a lua acest control de la miliardarii progresisti ​​”

La 20 iulie 2018, site-ul american The Daily Beast a repetat aceasta competitie intre Soros si Bannon pentru controlul Europei, informandu-ne ca Soros a „donat 32.000 milioane pentru cauze progresiste“, in timp ce Bannon s-a instalat in Europa, pentru a crea „Miscarea”, o „fundatie populista, pentru a rivaliza cu Georges Soros si dezlantui o revolta de dreapta de-a lungul continentului”.

Steve Bannon

Intervievat de Daily Beast, Bannon a declarat ca el a creat o fundatie in Europa, numită The Movement, de la care spera sa realizeze o revolta populista de dreapta pe intreg continentul incepand cu alegerile pentru Parlamentul European in primavara anului 2019.

Astfel, Bannon ar fi in misiune pe continentul european pentru a conduce partidele politice populiste si anti-europene intr-o lupta finala impotriva globalismului.

Incepand cu primul trimestru al anului 2018, Bannon viziteaza Europa pentru a coordona partidele populiste in vederea urmatoarelor alegeri europene. In marele sau turneu, a trecut prin Italia, Elvetia si Germania (pentru a gasi dreapta alternativa potrivita).

In martie 2018, el a participat la congresul Frontului National, unde s-a intalnit cu Marine Le Pen, ocazie cu care a declarat despre [nepoata ei] Marion-Maréchal: „Nu este doar o stea în ascensiune in Franta, este una dintre cele mai impresionante persoane din lume”- o modalitate de a-i explica matusii ca oligarhia pe care el o reprezinta in Europa ii ordona sa faca favoarea de a se indeparta pentru beneficiul nepoatei Marion –.

Le Pen impreuna cu ambasadorul israelian

Le Pen alaturi de Steve Bannon

Pe Bannon li-l prezinta ca pe un fel de filantrop de dreapta, nationalist, opus filantropului liberal si internationalist ca Soros, dar cine a studiat istoria relatiei dialectice intre capitalism si comunism va vedea fara dificultate in aceasta lupta intre retelele lui Soros si cele reprezentate de Bannon o opozitie controlata.

Cine este Steve Bannon?

Bannon este un vechi functionar de Informatii al Marinei SUA, care a dezvoltat o mare cariera in finante, in special in banca iudeo-nordamericana Goldman Sachs, pentru ca apoi sa ajunga in cinematografie si televiziune. A fost presedinte executiv (din 2012 in 2016 si, apoi din 18 august 2017 la ianuarie 2018) a mediei nordamericane Breitbart News, care aspira, dupa cum pare, sa inlocuiasca Fox News. Media de alt-right (dreapta alternativa), Breitbart s-a fondat in 2007 in Israel.

Resultado de imagen de André Archimbaud

Asupra acestui punct, asesorul strategic André Archimbaud explica: „Bannon a relansat Breitbart, conceput in Israel pentru Statele Unite cu binecuvantarea lui Netanyahu, cu scopul de a utiliza in Dreapta, metodele alterabile ale extremei stanga” . Pe de alta parte, Breitbart a lansat in 17 noiembrie 2015 site-ul web Breitbart Jerusalén, care trateaza actualitatea israeliana si din Orientul Apropiat.

Bannon si lobby proisraelian

Resultado de imagen de Morton A. Klein

Cand, in timpul campaniei electorale din 2016, Steve Bannon (atunci director al campaniei lui Donald Trump) a fost acuzat de antisemit, Zionist Organization of America (ZOA) l-a aparat. Intr-un comunicat publicat in pagina sa de Internet, Morton A. Klein (foto), presedintele ZOA, a declarat in raspuns la Anti-Defamation League (ADL): „Steve Bannon este un patriot al Statelor Unitecare apara Israel si care are o profunda empatie cu poporul evreu (…) Portalul Breitbart News al domnului Bannon lupta cu curaj impotriva urii contra evreilor si a Israelului

Oare extraordinarii asesori proisraelieni ai lui Trump, cum ar fi Newt Gringrich, Rudy Giuliani, Mike Pence, Mike Huckabee, Sheldon Adelson si ginerele evreu, Jared Kushner, sau David Friedman si Jason Greenblatt, ar permite un antisemit si anti-israelian intre ei? Ar putea Ivanka Trump,convertita la iudaism si ai carei copii merg la o scoala evreiasca ortodoxa, sa permita unui antisemit sa lucreze cu tatal sau?

Anti-Defamation League, care l-a acuzat pe Bannon de anti-semit, este o organizaeie evreiasca americana fondata de loja masonica evreiasca B’nai B’rith (Fiii Legamantului). Aceasta organizatie, echivalentul american al Ligii Impotriva Rasismului și Antisemitismului (LICRA) [franceza], a carei misiune este „sprijinirea evreilor impotriva antisemitismului si a tuturor formelor de discriminare“. In Franta, ADL, care lupta impotriva „extremei drepte”, ar fi clasificata in stanga a spectrului politic.

In acest joc de opozitie controlata, sionistii liberali (stanga) il demonizeaza pe Bannon, in timp ce sionistii conservatori (dreapta) il sustin si-l apara. Asa este cum marcheaza marginile drumului si se mentine sub control un pion care ar putea avea veleitati de independenta. In cazul in care Steve Bannon at fi vrut sa se emancipeze, sustinatorii lsai sionisti de dreapta l-ar arunca hrana la ADL si marilor mijloace de comunicare nord-americane.

Bannon a participat in noiembrie 2017 la conferinta ZOA, in care a declarat: „Nu sunt moderat, sunt un luptator. De aceea sunt mandru sa sprijin Statul Israel. De aceea sunt mandru sa fiu un sionist crestin„.

El, de asemenea, a folosit ocazia pentru a-i multumi lui Sheldon Adelson, care „l-a sfatuit si l-a condus pe Trump pentru a depasi scandalul sexual“, care l-a afectat in plina campanie electorala. Adelson este, de asemenea, principalul finantator al ZOA.

Imagen relacionada

Sheldon Adelson este un milionar sionist de origine ucraineana. El este regele cazinourilor, unul dintre cei mai bogati oameni din Statele Unite. El este un prieten apropiat al lui Benjamin Netanyahu, si unul dintre principalii donatori ai Partidului Republican si al campaniei lui Trump: in 2016 a dat 80 de milioane de dolari partidului si 25 de milioane campaniei lui Trump.

Acesta este unul dintre motivele pentru care Bannon se arata atat de recunoscator: „Victoria lui Trump in alegeri nu s-ar fi produs fara Sheldon Adelson”.

In mod similar, la conferinta organizatiei evreiesti sioniste, Bannon a vorbit impotriva establishmentului si a „clasei globale” (hiperclass global): „Noi conducem o miscare de insurectie impotriva institutiei republicane, impotriva clasei mondiale permanente din Washington”.

Bannon se opune cuvantului hiperclass … intr-o organizatie a hiperclass; un pic cam ca un comisar politic sovietic ar fi facut declaratii anticomuniste in fata Politburo.

In mod logic, dupa cum a informat Times of Israel „aceasta expresie nu a fost primita cu aplauze de catre cea mai mare parte a ansamblului evreiesc“, care trebuie sa fi simtit ca el vorbea despre ei.

Sheldon Adelson nu a fost prezent la acea conferinta in care Bannon i-a adus acel vibrant omagiu. Lipsa lui este, fara indoiala, explicata de dorinta sa de a nu aparea ca sprijin al lui Bannon in lupta pe care a condus-o impotriva republicanilor alesi.

Portalul nordamerican Politico a informat in 13 noiembrie 2017 ca Sheldon Adelson nu l-ar sprijini pe Bannon impotriva republicanilor la alegerile intermediare (alegerile pentru ambele camere ale Congresului) 2018, care va avea loc pe 6 noviembre.

De atunci, Steve Bannon s-a concentrat pe proiectul de coordonare al partidelor europene populiste.

Israel, in spatele The Movement a lui Steve Bannon

Resultado de imagen de Mischaël Modrikamen

Steve Bannon, Mateo Salvini si Mischaël Modrikamen 

The Movement a fost fondata la Bruxelles, la 9 ianuarie, 2017 – cu putin timp inainte de a ocupa Bannon sarcina de consilier al Presedintelui SUA -, incepand din 20 ianuarie 2017, Steve Bannon si Mischaël Modrikamen, facand de director executiv.

Resultado de imagen de Mischaël Modrikamen

Mischaël Modrikamen este un avocat belgian si om politic, care in noiembrie 2009 a creat un partid politic ultraliberal, Partidul Popular, situat la dreapta sistemului politic, mai degraba prosecuritate si anti-imigratie, darultraliberal la nivel socio-economic.

Resultado de imagen de Joël Rubinfeld

Vicepresedintele Partidului Popular este Joël Rubinfeld, fostul secretar general al Prieteniei Belga-israelíana si fostul presedinte (2007-2010) al Comitetului coordonator al organizatiilor evreiesti din Belgia (CCOJB). El este, de asemenea, membru fondator și presedinte al Ligii Belgiene impotriva Antisemitismului, vice-presedinte al Congresului Evreiesc European (EJC), in 2009 si 2010, si co-presedinte al Parlamentului European Evreiesc (EJP) din 2012 pana in 2014. Exista in plus o fotografie a lui Joël Rubinfeld cu un zambet larg alaturi de Avigdor Liberman (actual ministru al apararii Israelului)

Dar sa revenim la partenerul lui Steve Bannon, fondatorul real al The Movement: Mischaël Modrikamen. Din 2000 pana in 2003, el a prezidat comunitatea liberala israelita din Belgia. In aceasta perioada, el a fost avocatul comunitatii evreiesti in negocierile cu privire la bunurile jefuite in timpul ocupatiei (germana 1940-1945). Dupa negocieri, bancile, asiguratorii si statul belgian au platit mai mult de 100 de milioane de euro supravietuitorilor evrei ai deportarilor naziste.

Un lucru pe care l-am subliniat in treacat: Dl. Modrikamen a fost pus sub acuzare la data de 25 martie, pentru fals si spalare de bani, in relatie cu falimentul societatii Donaldson, al carui consiliu de administratie prezida.

Mischaël Modrikamen este un agent al Israel in Europa si un transmitator al propagandei sioniste.

In decembrie 2016, a participat la Summitul liderilor internationali din Ierusalim, unde a fost primit ca presedinte al Partidului Popular, cu delegatia sa, de seful Consiliului Shomron (Samaria) si de Knesset (Parlamentul israelian)

Cu această ocazie, Modrikamen a tinut un discurs care atesta bine strategia sionista de asimilare a valului populist european: „Ma trateaza de populist. Nu ma deranjeaza. Populismul este a exprima ceea ce oamenii obisnuiti doresc (…). Elitele nu-si dau seama ceea ce se formeaza in lume. Brexit si Trump au semnalat calea. Ceea ce este in desfasurare este o adevarata revolutie!” „Suntem cetateni ai lumii si nu respingem pe nimeni, dar vedem ca adesea nu suntem respectati in tarile noastre sau in lume. Acest lucru ne ofera ceva in comun cu Israel, deseori criticat de oameni care nu au pus niciodata piciorul aici si care se lasa intoxicati de mass-media occidentala. Nu, nu este o tara in razboi perpetuu. Multi oameni traiesc si lucreaza aici in mod normal, atat israelieni, cat si palestinieni. Nu se rezuma totul la situatia din Gaza. Avem multe de invatat din aceasta tara, in lupta impotriva terorismului, dar si in materie economica”.

La acest summit, co-organizat si regizat de Yasmine Dehaen – care ce coincidenta…este sotia lui Mischaël Modrikamen – au participat nordamericani, belgieni, indieni, israelieni si englezi. Au fost, de asemenea, prezente partide eurosceptice precum UKIP al lui Nigel Farage.

Resultado de imagen de Richard Desmond

Nigel Farage si Richard Desmond

Amintesc in acest punct ca principalul finantator al partidului UKIP al Nigel Farage este Richard Desmond, un milionar sionist englez, proprietar printre altele al printre altele al Daily Express, OK Magazine si canale de televiziune cu caracter pornografic. De asemenea, subliniem faptul ca a sprijinit financiar Partidul Laburist si apoi Partidul Conservator, înainte de a se intoarce catre partidul lui Farage, in scopul de a prelua controlul acestui curent de opozitie. Retineti ca Richard Desmond s-a mentinut ambiguu in 2015, declarand ca este un sustinator al referendumului, dar nu stia daca va vota pentru sau impotriva.

UKIP britanic

Summit-ul de la Ierusalim a fost o ocazie pentru participanti sa-si exprime suspiciunea cu privire la Uniunea Europeana – in conformitate cu repozitionarea israeliana am descris inainte -, dupa cum informeaza Didier Swysen (trimisul special la Ierusalim), care a adaugat: „Ei au cerut sa respecte statul de drept, prea maltratat dupa judecata vorbitorilor, ingrijorandu-se pentru lupta împotriva terorismului si a fluxului migratiei necontrolate, calul de bataie al Partidului Popular si aliatilor sai europeni”.

Summitul s-a incheiat odata cu semnarea Declarației de la Ierusalim, un document care, in cuvintele domnului Modrikamen: „Aceasta reafirmăa statul de drept, libera intreprindere, taxele controlate, apararea valorilor societatii occidentalesi lupta impotriva islamului radical”.

In America Latina: Bolsonaro si Netanyahu

Fiii lui Bolsonaro purtand tricourile Mossad si fortelor de aparare ale Israelului

Daniel Rottman, deputat al partidului german AFD (Alternative for Germany)

In Spania, Vox sprijina cu tarie statul Israel, pe care il numeste „singura democratie reala din intreaga zona care merge de la Maroc la Afganistan”, o considera ca „este parte a radacinilor, istoriei si culturii noastre”, elogiaza institutiile care „sunt deschise si nu discrimineaza pe baza de sex sau religie” si se opun „boicotului cultural, social si economic” (BDS).

Prin urmare, in Ierusalim s-a elaborat oficial noua strategie atribuita lui Bannon: si asta, cu o luna inainte de crearea The Movement: o strategie care nu incearca sa emancipizeze popoarele Europei, ci sa le bage in buzunarul Israelului.

Aceasta este capcana intinsa popoarelor Europei.

SURSA: kontrainfo.com

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s