Migratia masiva: Noua „norma”a Comisiei Europene

Autorul articolului, Alain Destexhe, este senator in Belgia, fost secretar general al Médecins Sans Frontières, si fost presedinte al Grupului international de criza.

Dimitris Avramopoulos, Comisar European pentru Migratie, Afaceri Interne si Cetatenie, a publicat cu putin timp in urma un derutant articol de opinie, in care apara o mai mare imigratie ca o realitate inevitabila la care cetatenii europeni ar trebui sa se adapteze fara discutii. Articolul ilustreaza o mare parte e problemei cu institutiile europene, in special Comisia Europeana, un amestec de aroganta birocratica, o credinta falsa bazata pe dogma, mai degraba decat pe fapte, si dispretul fata de dezbaterea democratica. Comisia, cu sediul la Bruxelles, nu a fost votata, dar in conformitate cu tratatele UE, are monopolul – da, monopol de a initia procese legislative la nivel european. Fiecare comisar este un birocrat numit, unul pentru fiecare stat membru; el este adesea un fost politician de rang inalt, izolat deja in tara sa de origine si, prin urmare, cu foarte putina legitimitate democratica.

„Este timpul sa se confrunte cu adevarul […]. Singura modalitate de a face politicile noastre privind azilul si migratia sa reziste in viitor, este sa schimbam in mod colectiv modul nostru initial de a gandi”, a scris Avramopoulos. Credeti ca cetatenii obisnuiti nu gandesc? – ca Zeus, alt grec, pe Muntele Olimp, adevarul vine de la ultimul etaj al cladirii Berlaymont, sediul Comisiei Europene din Bruxelles, intr-un proces de sus în jos. Ascultati, prostilor care doriti sa controlati imigratia: asculta noul auto-proclamat zeu-birocrat si taci, pentru ca: „nu putem si niciodata nu vom fi in stare sa oprim imigratia“. Punct.

Este foarte clar, sondaj dupa sondaj, eurobarometru dupa eurobarometru, alegeri dupa alegeri, ca o imensa majoritate de cetateni europeni nu numai ca sunt preocupati de imigratie, ci doresc, daca nu sa fie oprita, sa fie redusa drastic si sa fie recuperat controlul pierdut asupra frontierelor, si asupra cui are dreptul sa intre in Europa. In Brexit, si recentele campanii electorale din Regatul Unit, pentru Austria, Germania, Tarile de Jos si Republica Ceha, imigratia a fost o chestiune esentiala. Aceasta tendinta este evidenta, si Avramopoulos nu poate ignora semnalele scriind ca „migratia este o problema delicata, emotionala (…) in care influenteaza nationalismul in crestere, populaismul si xenofobia”.

Asa ca, orice reticenta pentru a micsora ritmul imigratiei se clasifica „rasism” si descalifica pe oricine incearca sa ridice o obiectie fata de viitoarea lume fericita visata de Comisia Europeana? Conform comisarului nostru, populismul si rasismul au „limitat oportunitatile noastre de a pune in miscare politici inteligente care privesc catre viitor”, politici care sunt planuite si implementate, ghici de cine? Ilustrele institutii europene, desigur. Intr-un proces democratic normal, orice tara ar trebui, ideal vorbind, sa poata decide, prin parlamentul national, politicile sale migratorii. La nivel european, ar trebui sa se tina cont de vointa majoritatii cetatenilor. Dar pe Avramopoulos nu-l intereseaza. Conform acestui comisar grec ne ales, „toti trebuie sa fim pregatiti pentru a accepta migrantii, miscarea si diversitatea ca noua norma”. Noile norme ar trebui sa fie determinate, conform lui, de Comisia Europeana. Migratia nu va fi o chestiune supusa dezbaterii. Va fi o „norma” determinata de Comisie. Deci, atunci, cu adevarat trebuie sa acceptam migranti si refugiati? Conform Comisiei, „nu este numai un imperativ moral, ci de asemenea un imperativ economic si social pentru continentul nostru imbatranit”.

Este un alt cliseu fals. In cartea sa Exodus, How Migration is Changing Our World (Cum schimba imigratia lumea noastra), profesorul de la Oxford, Paul Collier, expune ca a revizuit toate articolele stiintifice principale care sustin afirmatiile ca migrantii vor putea plati prestatiile sociale ale europenilor imbatraniti si a ajuns la concluzia ca nu este convingator absolut deloc. In primul rand, multi migranti nu sunt calificati, si in al doilea rand primesc prestatii sociale incat au putine stimulente, sau deloc, pentru a munci. Dar ce se intampla cu cele patru milioane de tineri cetateni someri ai Uniunii Europene, cu o rata a somajului intre 15-20% in ultimii ani? Nu au politicienii un „imperativ moral”, parafrazandu-l pe Avramopoulos, pentru a le oferi, mai intai lor, locuri de munca si un viitor, inainte de a primi noi imigranti?

In Grecia, tara lui Avramopoulos, somajul juvenil nu este 17% —actuala medie europeana—, ci peste 40%. In Grecia, Portugalia, Spania si Italia – tari cu somaj ridicat – exista generatii de tineri cu studii dar sunt someri si se infrunta cu-n viitor nesigur. (…) Poate ca aspectul cel mai trist al articolului este ca Avramopoulos nu este politician de stanga, ecologist, nici macar social democrat. Este de la Noua Democratie, un partid de dreapta. Este proba vie pana in ce punct stanga a reusit sa domine peisajul intelectual in institutiile europene, si a impus forma sa de gandire. Cu politicieni de „dreapta” ca Angela Merkel sau Avramopoulos, care tradeaza propriul electorat, n-ar trebui sa surprinda cresterea „populismului” pe care ei il denunta permanent.

https://www.gatestoneinstitute.org/11698/mass-migration-european-commission

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s